În fiecare an, ziua de 6 august ne așază înainte evenimentul descoperirii slavei dumnezeiești a Mântuitorului Iisus Hristos înaintea ucenicilor, moment petrecut pe Muntele Taborului cu câteva zile înainte de răstignirea pe cruce. Deja o tradiție, în această zi Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Mănăstirea Lainici din județul Gorj. Din soborul de ierarhi au făcut parte Înaltpreasfințitul Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, Înaltpreasfințitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului și Preasfințitul Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei. În timpul Sfintei Liturghii, ierodiaconul Nicolae a fost hirotonit ieromonah pe seama Schitului Poiana Pustnicului al Mănăstirii Lainici.
În cuvântul de învățătură, mai întâi, ÎPS Dr. Irineu a subliniat importanța prezenței fiecărui pelerin la mănăstire cu ocazia acestei mari sărbători creștine: „Sărbătoarea de astăzi ne reunește prin purtarea de grijă a Duhului Sfânt în această sfântă mănăstire. Venim cu toții din diferite părți pentru ca aici, în această vatră monahală, de spiritualitate ortodoxă românească, să ne regăsim înaintea lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie și să plecăm la casele noastre îndestulați de harul Preasfântului Duh”.
După o scurtă introducere în praznicul de astăzi, ÎPS Irineu a vorbit despre pericopa evanghelică citită la Sf. Liturghie, preluată din Evanghelia după Matei, capitolul 17. Este de remarcat că această „Schimbare la Față a Domnului Hristos” s-a petrecut cu doar șaze zile înainte de răstignire, ceea ce confirmă că se află într-o vădită legătură. Cu alte cuvinte, „Hristos a arătat Sf. Apostoli că dacă Îl vor vedea plin de sânge și cu coroană de spini, că dacă Îl vor vedea răstignit pe cruce, să nu se împuțineze în credință pentru că El este Acela care va învia din morți. Altfel spus, pe Tabor Hristos își arată slava Sa nu să impresioneze ci să arate realitatea că El este Fiul lui Dumnezeu. Mântuitorul strălucește ca soarele dar cei care Îl văd sunt numai Sfinții Apostoli ceea ce confirmă că ei au trebuit să se lepede sau să se depărteze de lucrurile pământești și să fie ridicați pentru a li se descoperi cele dumnezeiești”.
Cuvintele cheie din predica Părintelui Mitropolit au fost următoarele: ridicare, rugăciune și credință. În ceea ce privește ridicarea și rugăciunea, Hristos este modelul suprem. El este cel care S-a coborât la noi pentru ca noi să ne ridicăm la Dumnezeu. El este cel care ne-a dat model de rugăciune către Tatăl cel ceresc dar și exemplu de urmat: „Mântuitorul Hristos S-a rugat împreună cu Sfinții Apostoli ca să le arate că numai prin rugăciune se poate ridica omul de la cele pământești la cele cerești. Numai prin rugăciune putem străbate dincolo de perdeaua gândirii și rațiunii noastre. Dând la o parte această încărcătură, acest acoperământ al gândurilor noastre și al minții noastre, noi ajungem acolo unde este lumina slavei lui Dumnezeu”. Despre credință, Înaltpreasfinția Sa a afirmat următoarele: „În gândirea noastră ne ridicăm cu mintea la cele raționale, dar cu credința depășim această limită și ajungem la cele spirituale. Cugetarea merge dincolo de acest lucru dar însoțită de credință. Cel care are credință se unește cu Dumnezeu pentru că în credință ajungem la cele nevăzute ale lui Dumnezeu, la cele care se descoperă numai celor credincioși. Cu cât credința este mai mare, cu atât ajungem mai sus în Dumnezeu”.
Semn al prezenței lui Dumnezeu, evenimentul prăznuit în această zi ne descoperă și unirea timpului cu veșnicia în prezența lui Hristos, Dumnezeu și Om adevărat: „Dumnezeu S-a descoperit sfinților care au trăit în istorie, dar au depășit limita timpului și au ajuns în timpul dincolo de timp, care nu este altul decât veșnicia lui Dumnezeu. Prin Schimbarea la Față, Mântuitorul le arată Sf. Apostoli că istoria, timpul este transfigurat. Purtând acest trup pământesc în istorie, Mântuitorul Hristos ne arată că El trece din istorie în veșnicie și că această legătură pe care El o realizează dintre istorie și timpul veșniciei sunt în permanență legate în mod desăvârșit. Vorbim de un moment al răbdării lui Dumnezeu, apoi un timp al așteptărilor, când Hristos a venit în lume și un moment al răsplătirii cerești”.
Îndemnul de final al ÎPS Dr. Irineu, adresat tuturor celor prezenți, a fost acela de a rămâne în Hristos și în Biserică: „Fiecare om trebuie să Îl urmeze pe Mântuitorul Iisus Hristos. Deși a venit la noi smerit, în chip de om, S-a făcut slujitor, S-a coborât până la nivelul cel mai de jos în așa fel încât orice om, indiferent în orice categorie socială s-ar afla, să se urce și să-L regăsească pe Dumnezeu. Cât privește sfințenia și spiritualizarea noastră, trebuie să ne ridicăm. El a venit ca să ne ridice, iar noi avem nevoie să ne ridicăm și noi la El, adică să nu stăm în cele de jos”.
